Pagina Principala
Ordonare dupa:  
  Sfântul Cuvios AMFILOFIE de la Pângăraţi  
  Sfantul Cuvios ANTIPA de la Calapodesti  
  Sfântul Cuvios CHIRIAC de la Bisericani  
  Sfântul Cuvios CHIRIAC de la Tazlău  
  Sfinta Mucenita CHIRIACHI  
  Sfantul Cuvios DANIIL SIHASTRUL  
  Sfântul Ierarh DOSOFTEI, Mitropolitul Moldovei  
  Sfantul Mucenic IOAN CEL NOU de la Suceava  
  Sfântul Ierarh IOAN de la Râşca şi Secu  
  Sfantul Cuvios IOAN IACOB DE LA NEAMT  
  Sfântul Cuvios IOSIF de la Bisericani  
  Sfântul Cuvios IOSIF de la Varatic  
  Sfantul Ierarh LEONTIE DE LA RADAUTI  
  Sfântul Cuvios ONUFRIE de la Vorona  
  Sfantul Cuvios PAISIE de la Neamt  
  Sfanta Cuvioasa PARASCHEVA  
  Sfântul Cuvios PARTENIE de la Agapia Veche  
  Sfântului Ierarh PETRU MOVILA  
  Sfântul Cuvios RAFAIL de la Agapia Veche  
  Sfântul Cuvios SIMEON de la Pângăraţi  
  Binecredinciosul Voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT  
  Sfanta Cuvioasa TEODORA DE LA SIHLA  
  Sfântului Ierarh VARLAAM, Mitropolitul Moldovei  
  10 ianuarie
Sfantul Cuvios ANTIPA de la Calapodesti
 
  24 iunie
Sfantul Mucenic IOAN CEL NOU de la Suceava
 
  1 iulie
Sfantul Ierarh LEONTIE DE LA RADAUTI
 
  2 iulie
Binecredinciosul Voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT
 
  7 iulie
Sfinta Mucenita CHIRIACHI
 
  21 iulie
Sfântul Cuvios PARTENIE de la Agapia Veche
 
  21 iulie
Sfântul Cuvios RAFAIL de la Agapia Veche
 
  5 august
Sfantul Cuvios IOAN IACOB DE LA NEAMT
 
  7 august
Sfanta Cuvioasa TEODORA DE LA SIHLA
 
  16 august
Sfântul Cuvios IOSIF de la Varatic
 
  30 august
Sfântului Ierarh VARLAAM, Mitropolitul Moldovei
 
  30 august
Sfântul Ierarh IOAN de la Râşca şi Secu
 
  7 septembrie
Sfântul Cuvios AMFILOFIE de la Pângăraţi
 
  7 septembrie
Sfântul Cuvios SIMEON de la Pângăraţi
 
  9 septembrie
Sfântul Cuvios ONUFRIE de la Vorona
 
  14 octombrie
Sfanta Cuvioasa PARASCHEVA
 
  15 noiembrie
Sfantul Cuvios PAISIE de la Neamt
 
  13 decembrie
Sfântul Ierarh DOSOFTEI, Mitropolitul Moldovei
 
  18 decembrie
Sfantul Cuvios DANIIL SIHASTRUL
 
  22 decembrie
Sfântului Ierarh PETRU MOVILA
 
  Arhiepiscopia IASILOR  
  Sfanta Cuvioasa PARASCHEVA  
  Sfantul Cuvios IOAN IACOB DE LA NEAMT  
  Sfanta Cuvioasa TEODORA DE LA SIHLA  
  Sfântul Cuvios ONUFRIE de la Vorona  
  Sfantul Cuvios PAISIE de la Neamt  
  Sfântul Ierarh DOSOFTEI, Mitropolitul Moldovei  
  Sfântului Ierarh PETRU MOVILĂ  
  Sfântului Ierarh VARLAAM, Mitropolitul Moldovei  
  Sfântul Cuvios AMFILOFIE de la Pângăraţi  
  Sfântul Cuvios CHIRIAC de la Bisericani  
  Sfântul Cuvios CHIRIAC de la Tazlău  
  Sfântul Ierarh IOAN de la Râşca şi Secu  
  Sfântul Cuvios IOSIF de la Bisericani  
  Sfântul Cuvios IOSIF de la Varatic  
  Sfântul Cuvios PARTENIE de la Agapia Veche  
  Sfântul Cuvios RAFAIL de la Agapia Veche  
  Sfântul Cuvios SIMEON de la Pângăraţi  
  Arhiepiscopia SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR  
  Sfantul Mucenic IOAN CEL NOU de la Suceava  
  Sfantul Ierarh LEONTIE DE LA RADAUTI  
  Binecredinciosul Voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT  
  Sfantul Cuvios DANIIL SIHASTRUL  
  Episcopia ROMANULUI  
  Sfantul Cuvios ANTIPA de la Calapodesti  
  Episcopia HUŞILOR  
  Sfinta Muceniţa CHIRIACHI  

 

Troparul Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei,  glasul al 8-lea:

Cu ostenelile sihăstriei, la viaţa cea fără de prihană ai ajuns, fericite, şi ca un luceafăr din pământul Rusiei răsărind, întru singurătatea codrilor Moldovei te-ai sălăşluit. Monahilor ai fost învăţător, făcându-te pildă, prin aspra ta vieţuire, Cuvioase Părinte Onufrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

 

Sfântul Cuvios ONUFRIE de la Vorona

 

Viaţa Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona.

Între numeroşii părinţi ce au sfinţit pământul ţării noastre prin înalta lor viaţă duhovnicească se numără şi Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al ţinuturilor botoşănene, vieţuitor al Schitului Sihăstria Voronei. Despre viaţa acestui cuvios părinte se cunosc foarte puţine amănunte, el voind să fie cunoscut lui Dumnezeu, iar nu oamenilor. Din unele însemnări de pe manuscrisele copiate de el şi de ieroschimonahul Nicolae, care a vieţuit împreună cu el, ştim că s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al unui ţinut. Dorind viaţa pustnicească şi aprinzându-se cu dumnezeiasca râvnă, a lăsat familia, onoarea rangului şi patria sa în jurul anului 1749, venind în ţinuturile Moldovei. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori în osteneli tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. A cercetat numeroase mănăstiri, culegând cu hărnicie, asemeni unei albine, sfaturi ziditoare de suflet, deprinzând lepădarea de sine şi urmarea lui Hristos, dar, mai ales, învăţând de la fiecare părinte întâlnit lucrarea cea plăcută lui Dumnezeu. Fără îndoială, se ocupa şi cu citirea Scripturii şi a altor cărţi folositoare, pe care le va copia mai târziu cu multă râvnă şi răbdare, împodobindu-le cu o scriere frumoasă. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi părinţi duhovniceşti, precum Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicicovski. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Între cei doi se va înfiripa o strânsă prietenie duhovnicească, povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desăvârşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i şi duhovnic, iar după ce s-au despărţit, legătura lor sufletească a continuat prin scrisori, pentru că amândoi petreceau întru acelaşi duh. Auzind de alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în codrii Voronei, va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. Astfel va stărui cuviosul fără odihnă în chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului, învrednicindu-se de vederea luminii dumnezeieşti şi primind roua Duhului Sfânt. Făcând inima sa locaş neprihănit Mântuitorului Hristos, se va bucura întru adâncul ei de mari bucurii şi mângâieri duhovniceşti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie. Şi urcând în scurt timp pe treptele sfinţeniei, pe mulţi îi folosea cu vieţuirea sa aleasă, cu rugăciunea şi cu sfatul său, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gândurilor. Şi atât monahii, cât şi credincioşii de rând îl căutau, minunându-se de blândeţea şi înţelepciunea sa. Astfel pe mulţi i-a îndreptat pe calea cea bună, risipind cursele vrăjmaşilor şi arătându-se făcător de minuni încă din timpul vieţii sale. Iar când a săvârşit călătoria cea bună şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Nu după mult timp, la mormântul cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinţenia sa. Mulţi au văzut lumânări arzând şi au auzit glasuri cântând în acel loc, iar o dată, rătăcindu-se trei călugări prin pădurile din jur şi lăsându-se noaptea, au fost călăuziţi de o lumină puternică până la peştera unde s-a nevoit cuviosul. În iarna anului 1846 s-a arătat din nou puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe când domnitorul Mihail Sturza se afla la vânătoare a găsit un fruct mare şi frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care era  bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. Minunându-se, domnitorul se va întoarce la Vorona şi, aflând despre viaţa nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape osemintele lui şi să fie aşezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. Zece ani mai târziu, în urma unui vis în care însuşi Cuviosul Onufrie s-a arătat stareţului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerându-i să fie dus în Sihăstrie, racla cu sfintele sale moaşte a fost aşezată într-o firidă din pronaosul bisericii "Bunavestire" din Sihăstria Voronei, unde se află şi astăzi. Aici vin să se închine mulţi credincioşi, Cuviosul Onufrie continuând să săvârşească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!